Love above

Am luat creionul si te-am desenat cum erai tu asa descoperita de toate tainele, erai subtirimea razei de luna, erai petala de trandafir, pe hartie nu-mi dadeam seama daca perfectiunea ta era imaginea sau tu erai cea care-i dadeai frumusetea. Desenul din creion cu umbre suave era imaginea pe care o aveam despre frumusete, poate nu erai tu aceea, poate erai inchipuirea mea, pe care puteam sa o desenez si cu ochii inchisi… mi-am adus aminte de miniaturistii lui Pamuk…
Te-am luat in brate si te-am iubit, stiam ca nu exista iubire pe potriva, ca nu exista pereche care sa se iubeasca la fel unul pe celalalt, numaidecat unul se crede favorizat, iar celalalt crede ca merita mai mult. Te-am luat in brate si stiu ca ai vrut ca eu sa fiu altfel, ca ti-ai dat seama ca eu nu te merit, ca tu meriti ceva mai bun, mi-ai soptit prin buzele mele asta. Mi-am dat seama ca exista cineva care sa se asemene dorintelor tale. Asta nu inseamna ca in iubire merge relatia L1>L2>L3 etc, nu, nu merge, nu inseamna ca L1 e mai bun ca L2 si L2 e mai bun ca L3, nu, se poate intampla ca L3 sa fie mai bun ca L1, pentru ca in iubire 1 milion poate fi foarte putin fata de o simpla mie, deci undeva exista cineva care ma iubeste mult pe mine, insa pe care eu sa nu-l socot demn de iubirea mea, si sa caut in alta parte si sa accept iubirea altcuiva, care la randul sau cauta ceva mult mai inalt chiar daca e impreuna cu mine.
Da-mi o panza ca sa pot varsa focul iubirii cu penelul acesta, da-mi rosul acesta aprins caci el inseamna dragostea pentru mine, da-mi albul acela pur ca sa-mi pot descrie iubirea-mi candida, da-mi mana ta gingasa ca sa trasez linia inimii de-asupra liniei vietii, da-mi azuriul cerului ca fericirea de-asupra iubirii sa nu se sfarseasca nici la orizont, da-mi verdele ca sa stam jos pe roua frageda din iarba, da-mi galbenul ca sa-mi luceasca soarele de-asupra si sa ne curete sufletele cu lumina, da-mi negrul ca sa-ti pot mangaia matasea parului tau despletit, da-mi ochii tai ca sa ma inec in ei, da-mi buzele tale soptite si zambeste-mi pana mi se topeste inima, da-mi culoarea iubirii tale ca sa fie egalul zeilor…
Am luat o dalta ovala ca sa rotunjesc blandetea sanilor tai in marmura casta, cu o dalta oblica ti-am intredeschis buzele, si cu dalta semicirculara te-am privit in ochi, ti-am slefuit obrajii si am suflat pulberea fina ca sa te pot mangaia, cu raspelul ti-am dat unduirea parului, si apoi ti-am despicat invaluirea bratelor, am incercat sa te-ncalzesc, sa-ti dau viata ce-mi umple venele cu rosu, te-am sarutat si nu mi-ai raspuns.
Te tin de mana si incerc sa raman la jumatate de pas in spatele tau ca sa te pot admira, esti frumoasa si zambesti, si din cand in cand imi strangi degetele cu putere ca sa-mi aduci aminte ca suntem aici in mijlocul universului, iti miros stingher si accidental parul involburat de briza zefirului de primavara, simt aripi mari care incearca sa ma ridice in vazduh, te opresc si te strang in brate, iti cuprin mijlocul si te sarut stangaci pe buze, te ridici pe varfuri. Iubirea e simpla

~ de Ramses3 pe februarie 6, 2009.