gloaba roscata

****
pe icoanele pline de praf si ceara picurata incercam sa filtrez cu ochelarii mei de soare o raza ajunsa prin cine stie ce crapatura din acoperis, fusesem uitat aici de restul lumii, si ca sa-mi fac de munca din picioare, calcam incet buburuzele care indrazneau sa iasa prin gaurile din podea. toti erau absorbiti de slujba preotului, si nimeni nu se uita ca pe fata mortului mustele incepusera sa faca nunta, la nici 2 zile de cand murise. am icnit mut, caci ma bufnise rasul la gandul asta insa cu greu si muscandu-mi buza, m-am stapanit, apoi am icnit iar aducandu-mi aminte de vorba de ieri a ciobanului: „ieri statea pe prispa casii/azi s-a dus in pizda masii”.
ca sa-mi reprim valul de ras , mi-am muscat degetul mic atat de tare incat mi-au tasnit lacrimile de durere. toti s-au intors spre mine si vazandu-ma cu fata rosie si cu lacrimile siroi pe fata, au dat din cap a saracu baiat cat mai sufera.
mi se facuse rau de la fumul lumanarilor stinse si am iesit afara, soarele de seara se facuse rosu, semn ca-i era rau de la cat sange facusem acu doua zile. am privit bisericuta ce parea o mica barca in micul desert din marea de foc.
mi-am verificat talpile cizmelor, apoi m-am indreptat spre gloaba mea, care si ea parea stoarsa de orice dorinta mai acatarii, inafara de o profunda lene, si-a intors gatul naparlit spre mine, fluturand a recunoastere din capul ei mare.

****
pe tabloul mare din fata mea incercam sa gasesc o singura logica, cea a titlului. cand apreciez un tablou in primul rand nu ma gandesc la titlu, cateodata titlu nici nu-l vad sau nu-l stiu, e scris pe spate, sau e prea marunt scris, in primul rand ma gandesc daca ceea ce vad imi excita retina, daca ma bucura, daca mi-ar fi placut ca tabloul sa fi fost pictat de mine.
o mare de veghe, era titlul tabloului. ce cacat de mare e asta, ma gandii eu, pe panza, uleiul vopselei parea grosolan, dand impresia de putina impotrivire si parca nu fusese bine mestecat nedand acea inchegare fina a unei bune vopseli. imi parea ca se scurge de pe panza, asa ca m-am uitat in jur sa vad daca nimeni nu se uita la mine si am sters un deget de panza, apoi l-am pipait fara sa ma uit la el, insa era uscat. tabloul era aproape monocolor, cu mici variatiuni ale unui verde spalacit, in partea centrala avand o umbra de forma unei barci cu catarg, iar intr-un colt gresit asezat judecand dupa umbrele false era un soare cam cat fundul unei cesti de cafea. am ras in gand, si nu pentru ca era un tablou imens si care nu prezenta nimic, ci pentru ca mai de efect ar fi fost daca isi muia bucile in vopsea si le lasa acolo, impreuna cu palmele si talpile.
am iesit afara sa admir soarele galben, insa plopul de care imi legasem gloaba mi-a zgariat pe retina, simteam verdele lui ca o spasma pe creier. uram verdele, pe marginea aleii am gasit niste mohor, mi-am scos cutitul si l-am taiat grijuliu, apoi modificandu-l intr-un buchet i l-am intins gloabei mele, ce statea de veghe

****
pe prima fata inca invartindu-se se ghicea un cinci, zarul insa se opri in trei, asteptam ca pe al doilea sa fie un cinci, m-am sculat atent si am lovit tare cu latul palmei speteaza scaunului, zarul alb facut din laptele via lactea in doua sfortari se rasturnase pe unu, pierdusem gloaba mea roscata, cel mai bun prieten al meu. sangele mi-a navalit in ochi, mi se pusese un nod in gat si un carcel pe inima, ma sufocam.
ma facusem alb ca laptele, picioarele-mi uitasera rostul lor de pilon si se inmuiasera ca biscuitu-n cafea, m-am prabusit pe scaun, din cauza ca ochii imi erau plini de lacrimi din inertie o lacrima cazuse pe zarul rasturnat, colorandu-l in rosu. l-am luat in mana si cu unghia l-am cojit de ceea ce parea o bucata de ipsos lipita de 5, era un zar masluit. instant am simtit pistolul lui sprijinindu-mi rece fruntea, ceilalti doi din dreapta si stanga lui, speriati s-au ridicat facand ca scaunele lor sa cada cu zgomot. tot atunci am profitat cat atentia lui era distribuita in alta parte si am impins cu putere mana lui in sus in acelasi timp scotand cutitul si crestandu-l la subbrat. cu rolurile schimbate si cu spatele spre usa incercam sa-mi fac o iesire cat de cat demna, oricum nu e bine sa faci pe viteazul cand esti departe de casa.
gloaba mea cu urechile ciulite, a zvacnit din loc, simtind pintenii mangaindu-i furios burta supta de foame, stia ca semnul acesta inseamna pericol pentru mine, deci pentru ea.

~ de Ramses3 pe Iulie 13, 2009.

14 Răspunsuri to “gloaba roscata”

  1. Misto mai scrii… nici prea profund nici prea profan🙂

    Apreciază

  2. ultimul fragment cu zarul ..parca nu prea intra..oricum frumos man..astept poze din delta

    Apreciază

  3. mie mi-a placut ultima parte,dar mai ales aia cu azi statea pe prispa casii – asta po sa zici si despre MJ.🙂

    Apreciază

  4. esti un besictas, un fel de napoleon bonaparte

    Apreciază

  5. nu inteleg limita dintre realitate si fictiune- unde se termina? actiunea unde se petrece, de ce totul pare sumbru insa descris in termeni alegro. unde se incadreaza ast text, ce e cu fragmente rupte astea, o sa le unesti intr-un roman? sau vreun fascicol de nuvele, zi odata

    Apreciază

  6. @krown inseamna ca am mi-am atins tinta, eu nu scriu o realitate si o fictiune aparte, pt mine frumusetea gandului nu exista fara frumusetea faptei ce-l inradacineaza. gloaba mea roscata este pragmatismul oricarei situatii in care m-as afla. desi sincer nu am urmarit ceva cu denumirea anume

    Apreciază

  7. bah n-am inteles nimic, zi ceva si la poporu simplu, muncitor

    Apreciază

  8. pai bine mah tu faci exercitii literare pe banul nostru

    Apreciază

  9. cum fac sa-mi pun si eu poza la avatar, vad ca pe unde trec toti au dar nu gasesc nicaieri optiune sa incarc imagine. merci

    Apreciază

  10. ce-s cu aberatiile astea, in partea cealalta am vazut ca ai inceput un roman ceva…keep it goin bro without bullshit

    Apreciază

  11. imi plac foarte mult pozele pe care le pui in antet, aia cu lebada si aia cu sarma ghimpata sunt foarte tari. sunt ale tale? if yes -ce aparat foto folosesti?

    Apreciază

  12. > Inna . da pozele sunt ale mele, bineinteles…folosesc mai multe un lumix fz5, cu care ma catar pe munti fara sa ma tem ca-l scap pe jos, un canon 450D cu diferite obiective si un D80 la fel cu obiective diferite, poza cu nufarul si cea cu lebada a fost luata cu un 70-200mm

    Apreciază

  13. foarte tare..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: