desertul poza

mergea inaintea mea incet in lumina slaba de crepuscul, in efectul de contre jour creat, particulele de praf pareau un haos de fluturi disperati. tot universul disparuse, iar in intunericul rosiatic, drumul serpuitor de nisip si ocru parea ca e singura sursa de lumina. de-asupra cerul se facuse de cerneala, si doar la orizont roseata norilor parea sa mai prinda ceva din ce fusese soarele in acea zi.

incercam sa nu ma indepartez prea tare incetinind pasul, insa imi simteam ultimile puteri pulsand slab in talpi, palme si lobul urechilor. pas, pas inca un pas, picior dupa picior, mai poti, mai pot, imi soptesc crispat. de ce nu am baut cafeaua pe care mi-a oferit-o? ceasca alba, imitatie de portelan albastru de ispahan imitat dupa portelanurile chinezesti cu farfurioara ciobita, tinea degetul pe ciobitura ca sa nu vad, politicos am refuzat, am apreciat gestul, era ceasca aia buna, ceasca cealalta era ciobita chiar pe buza. daca as fi baut cafeaua as fi castigat inca 30 de minute. potasiul, magneziul si fluorul din cafea puteam sa nu le refuz, puteam. lumina se stinge din ce in ce mai mult, aproape ca nu mai disting umbra alungita din fata mea, ci doar o simt undeva pe un colt de retina, ma opresc si cu dosul palmei imi sterg fruntea, incerc sa imi reglez respiratia, aproape ma sufoc. ma aplec si apoi ma pun in genunchi. umbra se opreste parca. ma gandesc ca drumul acesta poate e milenar, poate a purtat convoaie de provizii pentru razboaie, sau alaie de printese ce urmau sa se marite cu regi viteji din tinuturi indepartate, sau poate o fi trecut in transhumanta o turma de mioare manate de niste baci de la munte sau poate a purtat ratacitor un cavaler, sau poate e doar un drum acoperit de nisip uitat de lume, unde ne-am ratacit tot cautand apa. as bea atata apa, as bea, si-mi aduc aminte de saint exupery, si mi se face rau. pot, hai.

vad umbra unei clepsidre, nisipul curge in afara ei, e nisip peste tot… are mijlocul subtire, mi-aduc aminte de la lectiile de dans cand ii tineam mijlocul, il cuprindeam cu degetele mari si aratatoare de la ambele maini, atunci mi-am inchipuit ca era subtire ca o clepsidra, o clepsidra supla prin care curge viata, in valuri ca un puls. este intuneric, ca dintr-o alta lume, orizontul e desenat cu o linie fosforescenta de aureola boreala, fara nici o stea … fara stele in noaptea aceasta, mi-aduc aminte cerul plin de stele, desenam cu degetul pe bolta constelatii, unindu-le imaginar, oare asa faceau si vechii astronomi.

am pleoapele grele ca plumbul, as incerca sa le tin deschise cu degetele insa mainile imi sunt si mai greu de urnit. Este intuneric sau am ochii inchisi? strig in mine, nu am energie pentru altfel de strigat, inima imi bate din ce in ce mai rar, incerc sa ma adun, si sa continui, si cum sunt intins pe jos, plutesc in nisip. oare sa ma uit in urma? oare o sa ma vad pe mine in amintirile celorlalti ?

de ce am impresia ca daca ma sting, totul se va sterge, si ca de fapt dupa nu mai exista nimic, ca nu exista campurile elizee si nici hesperide, raiul, tianul, campurile de vanatoare ale lui manitu, svarga, nici gradina edenului, sagga, barca lui charon, paradisul si nici macar valhala. as fi vrut sa fiu macar ingrasamintul florilor, dar in desertul asta voi deveni si eu nisip.

~ de Ramses3 pe Februarie 29, 2012.

7 Răspunsuri to “desertul poza”

  1. Sir, Y U NO FUNNY ANYMORE?

    Apreciază

  2. cum zicea gogu ala de mai sus hai ne-ajunge d’astea lacrimogene, ca doar avem si noi acasa protv si trinitas sa vedem jalea-n lume, nu ne mai acri si tu. pe aceasta cale tin sa o salut pe mama

    Apreciază

    • @gogu: Y U NO APPRECIATE? I DON’T WANNA LIVE ON THIS PLANET ANYMORE!
      @ Miezu: dic bulan, apoi acu urmeaza ceva, ce-o sa ramana urmasii urmasilor nostri cu gura pan’la urechiuri

      Apreciază

  3. duche mah! de 20 de ani beau cafe si nu stiam ca are fluor…de azi incolo nu ma mai spal pe dinti🙂

    Apreciază

  4. am dat intamplator de blogul asta, chiar daca l-am citit nu am comentat🙂. vrea doar sa spun ca ai o scriitura f. frumoasa. keep up the good thing, dude

    Apreciază

  5. stiu ca ma repet, dar am nevoie de o portie de ras…si nu, nu vreau bancul cu matizul

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: