nu alerg

za-zizu

de unde pana unde e limita mea? … de ce am nevoie de o limita? nu ziceam eu ca ramane sa fiu liber, fara o limita, pentru ca nu o sa am ce face dupa? … as zice ca tot ce se poate atinge cu o scara, nu ma intereseaza. dar nu poti sa fii un zeu doar spargand tipare, trebuie sa inveti sa fii umil, sa inveti sa fii rabdator, sa inveti ce inseamna sa intorci al doilea obraz, al treilea al patrulea al cincilea pas pana cand ritmul pasilor iti va fi bemolul respiratiei, iar pauzele batailor inimii iti vor aparea in alegro moderato. alerg? alerg… alerg cu ochii semi intredeschisi si cu narile hulpave de aer,  simt in picioare pulsul asfaltului, ca si cum atingerea pamantului pentru acea fractiune de secunda imi da puteri nesecate, ca lui Antaeus

de ce e un pas dupa alt pas, de ce n-ar fi o saritura si un pas, de ce nu-mi ajunge nivelul oxitocinei castigat dupa atata alergare ca sa fiu fericit asa, cu capul fara ganduri, de ce am nevoie de mai mult. nu vreau sa am capul fara ganduri, dar cand alerg gandurile mi se scutura unul dupa altul si nu pot sa mai gandesc, tot ce imi trece prin minte este un pas in fata celuilalt. stai stai. de ce sa alerg, nu imi simt corpul in armonie? ma pis pe ea de armonie a corpului, am 2 ochi cu care vad, am 2 maini si o burta si o minte golita, dar sufletul cu ce il umplu? sufletu’. daca alerg aleg ca sufletul sa-mi ramana umplut doar cu fluturi, doar cu armonia universului, din cauza aceasta aveam nevoie de limite. alerg si imi golesc capul de probleme, de juguri, de stres si de ganduri, nu pot altfel, nu poti alerga si pe de alta parte sa te intrebi de ce alergi? alerg si imi inchipui ca sunt un izvor, care evolueaza intr-un paraias, intr-un rausor jucaus lunecand dintr-un munte spre campie, sunt un torent ce ia totul la vale, sunt raul care adapa pamanturile si semanaturile, sunt fluviul ce mpinge luntri si vapoare, sunt zbucium si viata, sunt adrenalina si valuri. nu alerg ci imi inchipui.

alerg si mi se pare ca vad linia de sosire, insa nu stiu daca e iar o revarsare, o meandra sau pur si simplu varful de munte de unde in cascada ma voi arunca spumegand in jos cu furie zdrobind asfaltul cu forta mea. alerg si transpir, curge apa de pe mine si imi inchipui ca din mine si din ceilalti care alearga langa mine se vor aduna ca afluentii rauri hranitoare a unui taifun distrugator, ca toti alearga sa-si linisteasca ura. alerg si imi inchipui.

~ de Ramses3 pe Februarie 5, 2014.

Un răspuns to “nu alerg”

  1. Ai mah? Alergatul is da shit …..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: