nu alerg

•Februarie 5, 2014 • 1 comentariu

za-zizu

de unde pana unde e limita mea? … de ce am nevoie de o limita? nu ziceam eu ca ramane sa fiu liber, fara o limita, pentru ca nu o sa am ce face dupa? … as zice ca tot ce se poate atinge cu o scara, nu ma intereseaza. dar nu poti sa fii un zeu doar spargand tipare, trebuie sa inveti sa fii umil, sa inveti sa fii rabdator, sa inveti ce inseamna sa intorci al doilea obraz, al treilea al patrulea al cincilea pas pana cand ritmul pasilor iti va fi bemolul respiratiei, iar pauzele batailor inimii iti vor aparea in alegro moderato. alerg? alerg… alerg cu ochii semi intredeschisi si cu narile hulpave de aer,  simt in picioare pulsul asfaltului, ca si cum atingerea pamantului pentru acea fractiune de secunda imi da puteri nesecate, ca lui Antaeus

de ce e un pas dupa alt pas, de ce n-ar fi o saritura si un pas, de ce nu-mi ajunge nivelul oxitocinei castigat dupa atata alergare ca sa fiu fericit asa, cu capul fara ganduri, de ce am nevoie de mai mult. nu vreau sa am capul fara ganduri, dar cand alerg gandurile mi se scutura unul dupa altul si nu pot sa mai gandesc, tot ce imi trece prin minte este un pas in fata celuilalt. stai stai. de ce sa alerg, nu imi simt corpul in armonie? ma pis pe ea de armonie a corpului, am 2 ochi cu care vad, am 2 maini si o burta si o minte golita, dar sufletul cu ce il umplu? sufletu’. daca alerg aleg ca sufletul sa-mi ramana umplut doar cu fluturi, doar cu armonia universului, din cauza aceasta aveam nevoie de limite. alerg si imi golesc capul de probleme, de juguri, de stres si de ganduri, nu pot altfel, nu poti alerga si pe de alta parte sa te intrebi de ce alergi? alerg si imi inchipui ca sunt un izvor, care evolueaza intr-un paraias, intr-un rausor jucaus lunecand dintr-un munte spre campie, sunt un torent ce ia totul la vale, sunt raul care adapa pamanturile si semanaturile, sunt fluviul ce mpinge luntri si vapoare, sunt zbucium si viata, sunt adrenalina si valuri. nu alerg ci imi inchipui.

alerg si mi se pare ca vad linia de sosire, insa nu stiu daca e iar o revarsare, o meandra sau pur si simplu varful de munte de unde in cascada ma voi arunca spumegand in jos cu furie zdrobind asfaltul cu forta mea. alerg si transpir, curge apa de pe mine si imi inchipui ca din mine si din ceilalti care alearga langa mine se vor aduna ca afluentii rauri hranitoare a unui taifun distrugator, ca toti alearga sa-si linisteasca ura. alerg si imi inchipui.

eu vreau sa fiu ca vantul

•Ianuarie 29, 2014 • 1 comentariu

fragmente rupte

Tinti indelung cu pusca dupa ce masura vantul, ceilalti stateau ascunsi pe undeva prin tufisuri, eu insa stiam ca daca rateaza, sunt urmatorul suport si stateam in spatele lui, il vedeam ca nu-si tine ochiul aproape de luneta, ca se uita la arma, ca-si sopteste o rugaciune pentru el, sau pentru arma lui. Ii vad ochiul mijit cu incretirurile de barbat in plina tinerete, cum ii joaca sub pleoapa, parca incercand sa o strapunga, ochiul trece in prelungirea mainii, mana trece in prelungirea tevii, il simt ca are „tinta” in vizor , astept sa se incordeze dar din contra il vad inmoindu-si cotul pe patul armei.
Eleonora, doar tu imi ramai, sopteste.
Ii vad fata schimonosita parca de o durere puternica, se simte privit si deschide ochii, il vad inspirand lacom aerul verde al padurii de parca s-ar ineca, fixez luneta si nu-mi vine sa cred, chipul Generalului incadrat de…

Vezi articol original 1.813 cuvinte mai mult

Tripal.me – The IDEA

•Ianuarie 21, 2014 • 2 comentarii

Imagine

http://igg.me/at/tripal

Una bucata viata traita…

•Iunie 26, 2013 • 2 comentarii

Rasaritul pare trist cu valurile azurii spumegand din ce in ce mai furibunde, plangand din cand in cand cu glas de pescarusi rataciti. E acel val pe care il astept, doar oare el e valul care ma va lansa? M-arunc pe placa si inot frenetic improtriva lui, eu si el luptandu-ne, eu si el pe viata si pe moarte. Tu nu ai cum sa intelegi. De-asupra valului azuriu alunec rapid, creasta lui furioasa incearca sa ma prinda si sa ma acopere, simt stropii pe fata spargandu-se ca niste mici ghiulele pe peretele unui castel. Ii simt furia, puterea si zgomotul, e ca si cum mii si mii de fani bat din picioare la un concert rock cand tobosarul incheie cea mai buna melodie a formatiei, e ca si cum ai sapte ani si esti singur in caruselul care se invarte ametiror, e ca si cum esti singurul ciorap ramas in masina de spalat, e ca si cum esti calare pe cel mai salbatic mustang care incearca sa te dea jos din spatele lui, aruncand picioarele din spate si sarind cabrat in toate directiile, e ca si cum ai avea 2 ani si tatal tau te-ar lua in maini si te-ar roti in jurul lui, iar tu ai tipa razand tot timpul cu mainile intinse ca doua aripi, ca si cum ai fi un pilot al unui stuka in picaj pe cale sa arunci in aer o fabrica de tunuri … valul acesta este tatal meu, este celula din celula mea, este dumnezeul acel care va decide daca voi mai trai, sau ma voi rupe ca un chibrit.

The curtains are blue

•Ianuarie 20, 2013 • 2 comentarii

the expected

statistica, bat-o vina!

•Martie 12, 2012 • 5 comentarii

  1. Cand eram la scoala, ii carai ghiozdanul fetei pana acasa de 2-3 ori si gata: era a ta …puteai sa copii cat vrei.
  2. Acum la semafor culoarea galbena si 2-3 secunde de rosu inseamna verde.
  3. Daca Cristiano Ronaldo is rupe piciorul de fundul lui J. Lo suma asigurata a membrelor lor depaseste de 2-3 ori bugetul de stat a R. Moldova pe 2012.
  4. In zilele noastre 2/3 dintre oamenii inteligenti se insoara de tineri, cat sunt inca prosti.
  5. 2 din 3 bucuresteni se plang de urmatoarele : cand merg cu masina – toti pietonii sunt bulangii, cand merg pe jos – toti soferii sunt bulangii, iar cand merg cu bicicleta in general toti sunt bulangii!
  6. Sarea oceanica este extrasa din straturi vechi de mai mult de 250 milioane de ani, data expirarii pe cutie insa este de 2-3 ani.
  7. Torrentele au fost inventate de Isus Hristos, el a cumparat 2 pesti si 3 paini si a hranit cu ele peste 5000 de oameni.
  8. In statistici, industria tutunului a creat locuri de munca pentru 2-3 milioane de oameni, ceea ce nu s-a luat insa deloc in considerare sunt locurile de munca a doctorilor, asistentelor, pompierilor, farmacistilor, popilor si groparilor ;
  9. Daca uiti sa cumperi o noua cutie de pasta de dinti, vechea cutie iti mai ajunge pe minim 2-3 saptamani.
  10. Studiile de piata sunt nedumerite: In Romania nimeni nu joaca baseball, insa cererea de bate de baseball creste cu peste 2-3% in fiecare luna.
  11. 2 din 3 barbati se pot uita o vesnicie la 2 lucruri: la ţîţe;
  1. Un studiu a aratat ca din 100 de oameni doar 2-3 au inteles ca Biblia ne arata cum sa ne iubim aproapele, iar Kama-Sutra descrie exact metoda;
  2. 2/3 din rusi se excita la vazul unei femei imbracate in asistenta medicala, pentru ca in subconstientul lor stiu ca  intotdeauna au la ele spirt medicinal ;
  3. 2-3 psihanalisti recomanda sa priviti partea pozitiva a lucrurilor: de ex. daca din greseala v-ati electrocutat, nu trebuie sa vedeti doar minusul, ci si plusul;
  4. 2 din 3 carteluri de droguri columbiene sunt ingrijorate de cresterea alcoolismului printre studenti.
  5. 2 din 3 femei sunt ca politistii : dispozitia ti-o strica, te chinuie cu intrebarile, iti iau banii si ramai si vinovat;
  6. In China cand se face foto robotul unui infractor aproximativ 2-3 milioane de oameni raspund semnelor distinctive
  7. 2 din 3 persoane care sunt intrebate cat timp le trebuie ca sa se sature de somn dimineata, raspund 5 minute;
  8. Daca prietena voastra a incetat de 2-3 luni sa se epileze, inseamna ca in afara de dvs ea nu mai are pe nimeni.
  9. 2-3 mame spera ca fiica ei se va marita mai bine decat a facut-o ea! Insa niciodata nici o mama nu va recunoaste ca fiul ei se va insura mai bine decat a facut-o tatal lui!
  10. Doar 2-3 cititori au observat ca nu exista punctul 12. 
  11. 2 din 3 femei au recunoscut ca sutientul este singura piesa de vestimentatie de care se bucura ca le ramane mica.

desertul poza

•Februarie 29, 2012 • 7 comentarii

mergea inaintea mea incet in lumina slaba de crepuscul, in efectul de contre jour creat, particulele de praf pareau un haos de fluturi disperati. tot universul disparuse, iar in intunericul rosiatic, drumul serpuitor de nisip si ocru parea ca e singura sursa de lumina. de-asupra cerul se facuse de cerneala, si doar la orizont roseata norilor parea sa mai prinda ceva din ce fusese soarele in acea zi.

incercam sa nu ma indepartez prea tare incetinind pasul, insa imi simteam ultimile puteri pulsand slab in talpi, palme si lobul urechilor. pas, pas inca un pas, picior dupa picior, mai poti, mai pot, imi soptesc crispat. de ce nu am baut cafeaua pe care mi-a oferit-o? ceasca alba, imitatie de portelan albastru de ispahan imitat dupa portelanurile chinezesti cu farfurioara ciobita, tinea degetul pe ciobitura ca sa nu vad, politicos am refuzat, am apreciat gestul, era ceasca aia buna, ceasca cealalta era ciobita chiar pe buza. daca as fi baut cafeaua as fi castigat inca 30 de minute. potasiul, magneziul si fluorul din cafea puteam sa nu le refuz, puteam. lumina se stinge din ce in ce mai mult, aproape ca nu mai disting umbra alungita din fata mea, ci doar o simt undeva pe un colt de retina, ma opresc si cu dosul palmei imi sterg fruntea, incerc sa imi reglez respiratia, aproape ma sufoc. ma aplec si apoi ma pun in genunchi. umbra se opreste parca. ma gandesc ca drumul acesta poate e milenar, poate a purtat convoaie de provizii pentru razboaie, sau alaie de printese ce urmau sa se marite cu regi viteji din tinuturi indepartate, sau poate o fi trecut in transhumanta o turma de mioare manate de niste baci de la munte sau poate a purtat ratacitor un cavaler, sau poate e doar un drum acoperit de nisip uitat de lume, unde ne-am ratacit tot cautand apa. as bea atata apa, as bea, si-mi aduc aminte de saint exupery, si mi se face rau. pot, hai.

vad umbra unei clepsidre, nisipul curge in afara ei, e nisip peste tot… are mijlocul subtire, mi-aduc aminte de la lectiile de dans cand ii tineam mijlocul, il cuprindeam cu degetele mari si aratatoare de la ambele maini, atunci mi-am inchipuit ca era subtire ca o clepsidra, o clepsidra supla prin care curge viata, in valuri ca un puls. este intuneric, ca dintr-o alta lume, orizontul e desenat cu o linie fosforescenta de aureola boreala, fara nici o stea … fara stele in noaptea aceasta, mi-aduc aminte cerul plin de stele, desenam cu degetul pe bolta constelatii, unindu-le imaginar, oare asa faceau si vechii astronomi.

am pleoapele grele ca plumbul, as incerca sa le tin deschise cu degetele insa mainile imi sunt si mai greu de urnit. Este intuneric sau am ochii inchisi? strig in mine, nu am energie pentru altfel de strigat, inima imi bate din ce in ce mai rar, incerc sa ma adun, si sa continui, si cum sunt intins pe jos, plutesc in nisip. oare sa ma uit in urma? oare o sa ma vad pe mine in amintirile celorlalti ?

de ce am impresia ca daca ma sting, totul se va sterge, si ca de fapt dupa nu mai exista nimic, ca nu exista campurile elizee si nici hesperide, raiul, tianul, campurile de vanatoare ale lui manitu, svarga, nici gradina edenului, sagga, barca lui charon, paradisul si nici macar valhala. as fi vrut sa fiu macar ingrasamintul florilor, dar in desertul asta voi deveni si eu nisip.